Lampa

S-aprinde-n oglindă lampa bătrânăcu picior și bonetă de-atlas –și nu știu, eu povestesc, sau ea, fără glas,amândouă cuprinse-n lumină.

Noaptea uneori se desface ușor,c-un sunet de mătase lovită sau zbor,trece-albăstrind toate zările,până unde stau singure mările...

Dreaptă luci tinerețea mea, ca o sabie,și fiece vis păzit de dânsa-nflori;buzele mele spuneau uneori: „voi muri...”,însă pe toate mările-aveam o corabie.