Păsările

Păsările cu aripi molatece,din smîrcuri sălbatece,au zburat cît au zburat -pe spatele lor era cerul culcat -apoi începură să coicăneascătîmpla mea, gata-n vis să-nflorească.

Altele, mici, plutiră ca un roimulticolor și-asurzitor spre noi.Odaia se umplu de vînt și pene ;clipeam alene.

Toate cîntau soarele.Ploaia, care-și varsă ulcioarele.Vîntul, care clatină toatecuiburile lor cocoțate...

S-așezau pe pernele mele,pe lampă și-n dantela din perdele,și cîntau, umflînd gușele,c-au început să răsară brîndușele.

,,Oh, goniți-le ... strigam și, iată,

venea pajura întunecată,care spunea cu voce omenească :,,un pom vrea din tine să crească.