Rădăcina

Unii dau sânge altora-n dar.Eu tinerețea ți-am dat-o, plină de har.Am spus zilelor: “Nu sunteți ale mele.Nu vă rătăciți printre vise și stele.”

De la douăzeci la treizeci, numărați,ți-am dat anii bogați;unul câte unul luminândcalea ta, s-au trecut curând.

Poate-au fost flori și s-au stins.Acuma s-a făcut târziu. A nins.Nimeni nu caută vechile cărări,nimeni nu plânge moarte primăveri.

Și anii mei au fost pământ bogat.Stejarul a crescut. Nu s-a plecat.Sevele acelor vise de demultîn tine-s biruință și tumult.

Bătrâna rădăcină uneoricaută muguri în pământ și flori,uitând că ce-a fost viață și misterse leagănă deasupra ei, în cer.