Între nouri și-ntre mare

Între nouri și-ntre mareZboară paseri călătoare ­Cum nu pot și eu să zborSă mă iau pe urma lor!Și departe de la maluriTrec corăbii peste valuri,Trec cu pânze lucitoareȘi se pierd în depărtare.Cum nu am aripi să zbor,Să mă iau pe urma lor!Că m-aș duce, tot m-aș duce,Dor să nu mă mai apuce,Peste undele cu spume,Peste mare, peste lume;Ș-aș vedea cum trec cu toate,Rânduri-rânduri arătate,Înnegrirea malurilor,Strălucirea valurilor,Stolul rândurelelor,Tremurarea stelelor ­Poate că mi-ar fi mai bine,Poate te-aș uita pe tine.Alei puică, alei dragă,Cumu-i frunza cea pribeagăE viața mea întreagă,Căci dragostea ta mă stricăDe nu m-aleg cu nimică;Viața trece, frunza pică,Trece fără mângâiere,Ca izvorul de durere,Trece și se prăpădește,Arde și se mistuiește,Fără noimă, fără rost,Bine-ar fi, să nu fi fost.Vai de-acela ce iubeșteȘi nu se învredniceșteSă câștige ce-a dorit,Să fie-a lui ce-a iubit.Puica cea dezmierdăcioasă,Din ochi negri mângâioasă,Puica ademenitoare,Din ochi negri visătoare,Dragostea de puiculițăCu gușa de porumbiță,Cu gurița mitutea,Cu gropițe lângă ea,Cu zâmbirea ei cu haz,Cu gropițe în obraz,Și cu dragostea în ochiDe mă tem să n-o deochi.Noaptea când te-nchipuiescÎmi vine să-nnebunesc,Iară ziua aș luaLumea-n cap de jelea ta.Norilor, o, norilor,Unde-i țara florilor?Unde ea acum trăiește,Iară câmpul înverzeșteȘi codrul văzând-o crește;Și când trece prin grădinăToți copacii i se-nchinăȘi încep să înflorească,Pe ea s-o împodobească ­Căci văzând-o, toată țaraCrede că e primăvara.