Basmul ce i l-aș spune ei

O, dă-mi arpa de aramăȘi mi-o pune-n brațul stâng,Ochii tăi se plec cu teamă,Tu roșești ­ glasu-mi te cheamă,Coardele încet te plâng!Vino dar, palidă zână,Pune fața pe-al meu piept,Gâtul tău pe brațu-mi drept,Tu, a ochilor lumină,Mă iubești, tu? Spune drept!

Mă iubești! Surâzi șireatăȘi îți pleci ochii în jos!O, lumină prea curată,De-ai cunoaște vreodatăSufletul meu dureros;De ai ști, palide înger,Cât de mult te iubesc eu,Câte nopți de-amor și răuAm vegheat zdrobit de plângeri,Scumpa mea, odorul meu!

O, atunci mi-ai cere seamaCa să-ți spun câte-am visat,M-ai fixa fără de teamă,Ai da-ncet neagra maramăDe pe păru-ți blond, curat;Netezind cu mâna-ți albăTâmpla ta ­ tu m-ai privi,Cu durere mi-ai zâmbi,Eu, jucându-mă cu salbaDe pe sânii-ți, aș vorbi.

Și ți-aș spune, a mea iubită,Că de mult eu te-am cătat;În cărarea tăinuită,Prin dumbrava înverzită,Ori prin codrii cei de brad,Lângă cântul de izvoare,Printre stâncile de fierCe străbat norii din cer,Într-a peșterii răcoare,Într-a nopților mister.

Te vedeam cu a mea minte;Și acum când te-am găsitPare-mi că-mi aduc aminteCum că-n vremi de mai nainteTe-am văzut și te-am iubit ­Să-ți spun unde... într-o searăAm visat un vis frumos...Pe un nour luminosAm văzut la cer o scarăRidicându-se de jos.

Într-a cerului mărireScara de-aur se pierdea,Iar pe-un tron de nemurire,Tron de-argint și strălucire,Maica Domnului zâmbea;Iar pe schițele de scarăÎngeri stau treptat... treptat,

Cu chip blând și luminatȘi pe lire sunătoare,Cântau dulce și curat.

La picioarele MarieiGenuncheat pe-un nor de-argint,Alb ca lebeda pustiei,Blând ca glasul poeziei,Sta un înger cugetând;Și-a luat arpa-i de-aurȘi trecând mâna pe eaA-nceput a răsunaRaiul... luncile-i de laurDe-un blând Ave Maria.

Acel înger!... Fața pală,Ochiul negru, păr bălai,L-am văzut ­ o stea regală,O lumină triumfală ­Și de-atunci îl iubesc, vai!...L-am cătat în astă lumePân-ce viața-mi se pierdu,Sufletu-mi se abătu...Ș-atunci te-am văzut: minune!Acel înger ai fost tu.

Când ai lăsat cerul, dragă?De ce-n lume ai venit?Ai știut că viața-ntreagăTrista-mi inimă pribeagăTot pe tine te-a iubit?Ai știut cine te-așteaptăȘi-ai venit să răsplăteștiLungi durerile-mi lumești,Cu zâmbirea-ți înțeleaptăȘi cu ochii tăi cerești.