Ce suflet trist...

Ce suflet trist mi-au dăruitPărinții din părinți,De-au încăput numai în elAtâtea suferinți?

Ce suflet trist și făr- de rostȘi din ce lut inert,Că după-atâtea amăgiriMai speră în deșert?

Cum nu se simte blestematDe-a duce-n veci nevoi?O, valuri ale sfintei mări,Luați-mă cu voi!