Coborârea apelor

Din munți bătrâni și din păduri mărețeSe nasc izvoare, ropotind se plimbă,Deprind pe rând oceanica lor limbăȘi sunt în codri pustnici cântărețe.

Spărgând prin stânce albia lor strâmbă,Se legăn line și fac valuri crețe.În drumul lor ia firea mii de fețe ­Aceleași sunt, deși mereu se schimbă.

Dar cu adâncul apei s-adânceșteÎn glasul lor a sunetului scară.Devine tristă ­ rânduri-rânduri crește,

Pân- ce urnindu-se în marea-amară­ Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește ­Al tinereței dulce glas demult uitară.