Criticilor mei (Eminescu)

Multe flori sunt, dar puțineRod în lume o să poarte,Toate bat la poarta vieții,Dar se scutur multe moarte.

E ușor a scrie versuri,Când nimic nu ai a spune,Înșirând cuvinte goaleCe din coadă au să sune.

Dar când inima-ți frământăDoruri vii și patimi multe,Ș-a lor glasuri a ta minteStă pe toate să le-asculte,

Ca și flori în poarta vieții,Bat la porțile gândirii,Toate cer intrare-n lume,Cer veșmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,Pentru propria-ți viață,Unde ai judecătorii,Nendurații ochi de gheață?

Ah! atuncea ți se pareCă pe cap îți cade cerulUnde vei găsi cuvântulCe exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deșerte,Care roade n-ați adus -E ușor a scrie versuri,Când nimic nu ai de spus.