Cum oceanu-ntărâtat...

Cum oceanu-ntărâtat turbatu-i!Răcnind înalță brațele-i spumate,De nori s-acață, -n bolta lumei bate,Până furtuna-l reîmpinge-n patu-i.

Sălbatecul! Van fulgeri fricoșateApără cerul... El încredințatu-iCă bolta cea albastră e palatu-i;Cu-asalt s-o ia el vrea ­ ca pe-o cetate.

Rănit de fulgere, el se înmoaieȘi c-o poveste îl adoarme-o boareȘi-n vis ­ un cer în fundu-i se îndoaie.

Tot ce-a dorit în visul lui el are:Tărie, stele, luna cea bălaie...Dormind murmură ­ murmurând tresare