De ce mă-ndrept ș-acum...

De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăși?Căci făr- de tine n-am de spus nimică...Și azi nu-mi pasă lumea ce-o să zicăDe-acest poem, în contră-mi, spre ocară-și.

De grija ei un fir de păr nu-mi pică...Să ieie dar copiii mei în gheară-și;Părerea ta, iubit și blond tovarăș,De ea mă bucur și de ea mi-e frică.

Amor și moarte sunt în dușmănie:Amic acestei des am căutat-o,Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, ție...

Viața mea din nou ai câștigat-oȘi orice road-a ei și armonieA ta-i cu drept: deci și pe-aceasta iat-o!