De-or trece anii...

De-or trece anii cum trecură,Ea tot mai mult îmi va plăce,Pentru că-n toat-a ei făpturăE-un "nu știu cum" ș-un "nu știu ce".

M-a fermecat cu vro scânteieDin clipa-n care ne văzum?Deși nu e decât femeie,E totuși altfel, "nu știu cum".

De-aceea una-mi este mieDe ar vorbi, de ar tăce;Dac-al ei glas e armonie,E și-n tăcere-i "nu știu ce".

Astfel robit de-aceeași jalePetrec mereu același drum...În taina farmecelor saleE-un "nu știu ce" ș-un "nu știu cum".