Frumoasă-i

În lacul cel verde și linRăsfrânge-se cerul senin,Cu norii cei albi de argint,Cu soarele nori sfâșiind.Dumbrava cea verde pe malS-oglindă în umedul val,O stâncă stârpită de gerÎnalț-a ei frunte spre cer.

Pe stânca sfărmată mă sui,Gândirilor aripi le pui;De-acolo cu ochiul uimitEu caut colo-n răsăritȘi caut cu sufletul dusLa cerul pierdut în apus.Cobor apoi stânca în jos,Mă culc între flori cu miros,Ascult la a valului cânt,La geamătul dulce din vânt.Natura, de jur împrejur,Pe sus e o boltă de-azur,Pe jos e un verde covor,Țesut cu mii tinere flori.Văd apa ce tremură linCum vântul o-ncruntă-n suspin,Simt zefiri cu-aripi de fioriMuiate în miros de flori,Văd lebede, barcă de vânt,Prin unde din aripe dând,Văd fluturi albaștri, ușori,Roind și bând miere din flori.

De ce nu am aripi să zbor!M-aș face un flutur ușor,Un flutur ușor și gentilCu suflet voios de copil,M-aș pune pe-o floare de crin,Să-i beau suflețelul din sân,Căci am eu pe-o floare necaz:Frumoasă-i ca ziua de azi!