Iubitei

O, îndulcește-ți ochii tăi, iubită,O, însenină fața ta de nea.Nu știi că-n piept inima mea rănităTresare-adânc la întristarea ta?Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită ­Oh, în zadar mi-ncreți tu fruntea ta.Durerea chiar de-o simulezi ­ eu simtFiori adânci în pieptul meu trezind.

Ah! cât ești tu de mândră și frumoasăCând râzi, când plângi, când mă săruți, când ­ ah!Cuprind în mâni eu capul tău ­ geloasă!Și sărut ochii-ți plini de lacrimi, ah!Ei strălucesc ca stelele focoaseCe-ntr-a junie-mi noapte lumina!Și te iubesc, și te sărut, te-ador,Amorul meu, nespusul meu amor!

O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci ­Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplităȘi de durere n-aș putea muri.Aș purta-n timp inima-ncremenită,Cu ochii stinși, și gura-ar amuți.Durerea ta m-ar face să trăiesc,Ca să trăiesc, ca să înnebunesc.

Așteaptă dar cu moartea ta, iubită,Pân-ce de fericire-oi muri eu.Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită,Zâmbind să mă săruți, amorul meu;De-oi învia, să știi, dumnezeită,Că-un somn a fost angelic, deși greu.De nu mă voi trezi, să știi, să știi ­Că-n veci visez la ochii tăi cei vii.

Cum va fi acel vis eu nu-ți pot spune ­Eu numai îl gândesc când mă cufundÎn ochii tăi. ­ Neclare sunt, nebune,Acele-nchipuiri ce mă pătrund.Privește tu în ochii mei și-mi spuneCe vezi în ei, în dorul lor profund.Tot ce-ai văzut eu n-am văzut n-al tău ­Nici în mormânt nu pot ca să-i uit eu.

Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă,În somnul morții m-or neliniști,Pătrunde-vor cu raza lor focoasăChiar în sicriul unde voi dormi.Ei au pătruns prin pături neguroase,Ce viața mi-a urzit până aci ­De-ați putut sparge negurile-acele,Veți lumina în veci, iubite stele!

Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lumeEu am iubit murit-au prea curând ­Orice amor ce n-a luat drept glumeAl meu amor e astăzi în mormânt. ­Dar astăzi văd c-am pierdut num-un nume:Căci ea ești tu ­ tu ea ­ într-un cuvântTu mi-ai murit o dată. ­ Să nu-mi moriDe-a doua oară, înger de amor.

Căci de-ai muri ce-aș face eu în lume ­N-aș regăsi în veci chipu-ți ușorȘi osândit aș fi să stau în lume ­De jalea ta eu n-aș putea să mor.Acum ­ acum n-aș plânge al tău numeCi chiar pe tine, vecinice amor:Mort, aș trăi eu; viu, eu aș fi mort.Trăiește-mi dar ­ c-adânc în piept te port!