Lida

Marea-i tristă-n vântul serei.Pe ruini ce se deșirLida vede-icoana măriiȘi pe față-i plâng gândiri.

Blonda Lid-amor gândește.Marea vede chipu-i palȘi-n adâncu-i zugrăveștePrin ruini un ideal.

Un pescar pe țărmuri treceȘi din placa de argintVede zâna tristă, recePrin risipe rătăcind.

Peste-un an în nopți de varăVezi pe luciul vagabondCu pescaru-n luntre zboarăAl ruinei geniu blond.