Mai am un singur dor

Mai am un singur dorÎn liniștea seriiSă mă lăsați să morLa marginea mării;Să-mi fie somnul linȘi codrul aproape,Pe-ntinsele apeSă am un cer senin.Nu-mi trebuie flamuri,Nu voi sicriu bogat,Ci-mi împletiți un patDin tinere ramuri.

Și nime-n urma meaNu-mi plângă la creștet,Doar toamna glas să deaFrunzișului veșted.Pe când cu zgomot cadIsvoarele-ntr-una,Alunece lunaPrin vârfuri lungi de brad.Pătrunză talangaAl serii rece vânt,Deasupră-mi teiul sfânt,Să-și scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeagDe-atunci înainte,M-or troieni cu dragAduceri aminte.Luceferi, ce răsarDin umbră de cetini,Fiindu-mi prietini,O să-mi zâmbească iar.Va geme de patemiAl mării aspru cânt...Ci eu voi fi pământÎn singurătate-mi.