Mitologicale

Da! din porțile mândre de munte, din stânci arcuite,Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouriCaii fulgerători și carul ce-n fuga lui tună.Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie,Părul îmflat e de vânt, și prin el colțuroasa coroană,Împletită din fulgerul roș și din vinete steleHohot-adânc bătrânul când vede că munții își clatinȘi-și prăvălesc căciule de stânci când vor să-l salute...Codrii bătrâni râd și ei din adânc și vuind îl salutăPaltenii nalți și bătrânii stejari și brazii cei vecinici.Numai marea-albastră murmură-n contra orgiei,Care bătrânul rege-o făcea: -n beția lui oarbă,El mân-oștiri de nori contra mării... ș-armia-i neagră,Ruptă pe-ici, pe colea de-a soarelui roșă luminăȘiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde.Și netezindu-și barba, trece prin ei uraganulDus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță,Care scârție hodorogind, de-ai crede că lumeaStă să-și iasă din vechile-i vecinice încheieture.­ Groaznic s-a îmbătat bătrânul ­ soarele zice;Nu-i minune ­ a băut jumătate d-Oceanul Pacific.Rău îi mai îmblă prin pântece-acum băutura amară.Însă-s eu de vină... c-umplut-am de nouri păhareCu apele mării adânci, boite cu roșă lumină ­Cine dracul știa acum că de cap o să-și facă!Ah! moșneagul bețiv e-n stare-ntr-o zi să ruineToate societățile de-asigurare din țară.Soarele-și bagă capul prin nori și limba și-o scoateȘi c-o rază gâdilă barba bătrânului rege.­ Hehe! zice bătrânul, râzând, ce faci tu, Pepeleo?Tânăr, hai? De mii de ani tot tânăr te văd eu,Pare-mi că dai pe obraz cu roș după moda de astăzi,Altfel nu-nțeleg cum tânăr de-o mie de evi ești.­ Taci, moșnege făr- de obraz, te du, te trezește...Vezi în ce stare te afli, coroana îți stă pe-o urecheȘi cu veselia ta proastă lumea ruini tu!Însă-a popoarelor blonde de stele guverne-îndărătnici,Vai! nu făcuse șosea cumsecade pe câmpii albaștriȘi se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrânul.Mai că era să-i rămâie ciubotele-n glodul de nouri.Hei, ce-i pasă! El norii frământă jucând mocăneascaȘi pe-un vânt l-apucă de cap, făcându-i morișcă.Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger,Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită.Norii roșesc de rușine și fug iar vântul se culcăÎntre codri și munți... Uraganul mahmur poticneșteSpre castelul de stânci, ce-și deschide uriașa lui poartă,Spre-a-l primi pe bolnavul bătrân în surele hale.El își ia coroana din cap și în cui o atârnă,De sclipește-n noapte frumoasă și roșă ­ un fulgerÎncremenit în nouri. Cojocul l-aninăEl de cuptor... ciubote descalță și negrele-obieleCât două lanuri arate le-ntinde la focul GheeneiSă se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însulGalbeni aprinși într-un vechi căuș afumat de pe vatră,Mare cât o pivniță... -N patu-i de pâclă-nfoiată,Regele-ntinde bătrânele-i membre și horăiește.Până-n fundul pământului urlă: peștere negreȘi rădăcinile munților mari se cutremură falnicDe horăitul bătrânului crai. Iară-afarăVezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită,Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntunericCa să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nserează...Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă,Lin netezește-a ei față albastră și-adânc se uităÎn luminoasele valuri a ei și sânu-i dezmiardăCu tot aurul razelor lui. La pământ se mai uită...Florile toate ridică la el cochetele capuriCopilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi...Pe grădini se mai uită, pe-alei de vișini în floareȘi de cireși încărcați, de salcâmi cu mirosul dulce.Pe-acolo se primblă o fată-n albastru-mbrăcată,Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate...Ca Margareta din Faust ea ia o floare în mânăȘi șoptea: mă iubește... nu mă iube... mă iubește!Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și ­ proastă,Când aștepți pe amant, scriitor la subprefectură,Tânăr plin de speranțe, venind cu luleaua în gură...Soarele-a apus, iar luna, o cloșcă rotundă și grasă,Merge pe-a cerului aer moale ș-albastru și lasăUrmele de-aur a labelor ei strălucinde ca stele.Iar de a doua zi se scoală bătrânul și urcă RarăulNumai în cămeșoi, desculț și fără căciulăȘi se scarpină-n cap ­ somnoros ­ uitându-se-n soare.