O, -nțelepciune ai aripi de ceară!

Ce mâni subțiri s-apucă de perdeleȘi într-o parte timide le trag!În umbra dulce, după vechi zăbreleSuspină gură-n gură, drag cu drag.Lucește luna printre mii de stele,Suspină vântu-n frunzele de fag,Se clatin codri mângâiați de vânt ­Lumini pe ape, neguri pe pământ.

*

O,-nțelepciune, ai aripi de ceară!Ne-ai luat tot făr' să ne dai nimic,Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară,Ce-au zis o vreme, altele deszic,

Ai desfrunzit a visurilor varăȘi totuși eu în ceruri te ridic:M-ai învățat să nu mă-nchin la soarte,Căci orice-ar fi ce ne așteaptă ­- moarte!

Tu ai stins ochiul Greciei antice,Secat-ai brațul sculptorului grec,Oricât oceanu-ar vrea să se ridiceCu mii talazuri ce-nspumate trec,Nimic el nouă nu ne poate zice.Genunchiul, gândul eu la el nu-mi plec,Căci glasul tău urechea noastră-o schimbă:Pierdută-i a naturii sfântă limbă.

În viața mea ­ un rai în asfințire ­Se scuturau flori albe de migdal;Un vis purtam în fiece gândire,Cum lacul poartă-o stea pe orice val;A zorilor suavă înflorireSe prelungea până-n amurgul pal,În văi de vis, în codri plini de cânturi,Atârnau arfe îngerești pe vânturi.

Și tot ce codrul a gândit cu jaleÎn umbra sa pătată de lumini,Ce spun: izvorul lunecând la vale,Ce spune culmea, lunca de arini,Ce spune noaptea cerurilor sale,Ce lunii spun luceferii seniniSe adunau în râsul meu, în plânsu-mi,De mă uitam răpit pe mine însumi.

În van cat întregimea vieții meleȘi armonia dulcii tinereți;Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele.O, cer, tu astăzi cifre mă înveți;Putere oarbă le-aruncă pe ele,Lipsește viața acestei vieți;

Ce-a fost frumos e azi numai părere ­Când nu mai crezi, să cânți mai ai putere?

Și dacă nu-i nimic decât părereTot ce suspină inimei amor,Istoria cu lungile ei ereUn vis au fost amar ­ amăgitor;Tot ce-aspirarăm, toată-acea putereCare-am robit-o falnicului dorAm cheltuit-o ca niște nebuniPe visuri, pe nimicuri, pe minciuni.

Sunt nențelese literele vremiiOricât ai adânci semnul lor șters?Suntem plecați sub greul anatemiiDe-a nu afla nimic în vecinic mers?Suntem numai spre-a da viață problemei,S-o dezlegăm nu-i chip în univers?Și orice loc și orice timp, oriunde,Aceleași vecinice-ntrebări ascunde?