Părea c-așteaptă...

Părea c-așteaptă s-o cuprind în brațăȘi fața mea cu mânile-i s-o ieie,Ca să mă pierd în ochi-i de femeie,Citind în ei întreaga mea viață.

Dar când s-o prind, ea n-a voit să steieCi într-o parte-ntoarse dulcea-i față;Pândind, cu ochii mă-ntreba isteață:Să-mi dea o gură, ori să nu-mi mai deie?

De-astfel de toane vecinic nu te saturi,Oricât o rogi, ea tot se dă în laturiȘ-abia la urmă parcă tot se-ndură.

Împrotiviri duioase-a frumusețiiÎn lupte dulci disfac urâtul vieții,Ce n-au amar, fiindcă au măsură.