Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer

GOETHE

Spun popoară, sclavii, regiiCă din câte-n lume-avem,Numai personalitateaEste binele suprem.

*

Nu faci efect; nesimțitoriRămân cu toții? Fii pe pace:Când piatra cade-n mlaștină,Ea nici un cerc nu face.

*

Ca-n ziua care lumii te dete, în tăriiSta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții;

Crescuși dup-acea lege, de ea și azi te ții,Cum o urmași pe-atuncea, pășind în drumul vieții.Nu scapi de tine însuți, cum ești trebui să fii:Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții,Și nici un timp cu nici o putere laolaltăNu frâng tiparul formei, ce vie se dezvoaltă.

LUCREȚIU

Vezi prin oraș frecându-se cela și iar la palatu-iVine degrab, deși de urât fugise de dânsul,Mai îndemână deloc nu se simte aici ori aiurea.Vezi-l mânând telegarii; la țară aleargă c-o grabă,Parcă gonește cu zor să stingă vro casă aprinsă,Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască.Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri,Ori dorit de oraș, se-ntoarce să-l treiere iarăși.

HORAȚIU

Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui,Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură ­ mulți suntCe nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă.

*

Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.

GELLERT

Cele mai bune daruri suntCu-admiratori puțini de tot.Căci cei mai mulți de pre pământCe-i rău drept bine îl socot.

Aceasta orișicând se vedeȘi ca o ciumă pare-a fi.Dar eu mă îndoiesc a credeDe ea că ne vom mântui.

Un singur mijloc am în minte,Dar greu și nu cred să se poată:

Nătângii toți să prinză minte,Dar vai! n-or prinde niciodată.

Ei văd cu ochii, nu cu mintea,Nu știu al lucrurilor preț:Admiră vecinic cele proaste,Nicicând nu știu ce este bun.