Pustnicul (Eminescu)

Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua,Cusut cu foi și roze vișinii,Și ceruită strălucea podeauaCa și-aurită sub lumine vii ­Lumini de-o ceară ca zăharu ­ o steauă,Diamant topit pe-oricare din făclii.Argint e-n sală și de raze ninsE aerul pătruns de mari oglinzi.

Copile dulci ca îngerii ­ virgine ­Prin sală trec purtând cununi de flori;Ah! vorba înger scapă pe oricineDe lungi descrieri, dulce cititori ­Astfel acum ea mă scăpă pe mineSă zugrăvesc terestrele comori,Acele dulci, frumoase, june-sculeCu minți deșerte și cu inimi nule.

La ce-aș descrie gingașa cochetă,Ce-abia trecută de-optsprezece ani,Priviri trimite, timide, șirete,Când unui tont, ce o privea avan,Când unui ghiuj, cu mintea căpietă,Urât ș-avar, sinistru și pleșcan,Sau unui general cu talia naltă,Strigău și prost ca și un bou de baltă?

Să cânt cum samănă de rău, impulsulÎn corp de înger, sufletul diform?Ironiei lui Byron să-i simt pulsul,Ori autorului ce-a scris Marion de Lorme?Să descriu nopți romantice? ­ AvulsulCe apele plângând le-aruncă ­ adormChiar îngerii ­ și în azur muieteCurg stele de-aur dulci și-mprăștiete?

Și să discos dar inima femeiiSuspinsă-n nopți albastre, plin- de-amor?Ah, a ei patimi au firea scânteii:În clipa ce le naște ele mor;Închideți ochii, căci păzească zeiiL-a lor lucire să te uiți cu dor:Abisuri sunt în suflet. Pe o clipăPasiunea li lumin-a lor risipă.

La ce escursiuni? ­ Ce nu sunt oareUnde v-au dus, în sala cea de bal,Pe înflorite, dulci și moi covoare,Unde mii flori mirosul lor esal;Sub a perdelei umbră scutitoare,Ce de trădarea mândrului cristalAl marilor oglinzi te scapă sigur,Când vrei s-observi cum grupe se configur.

Deci după o perdea! Pe-o moale sofăAlene șade-un înger de copil.În păru-i negru-o roșie garofă,În ochi albaștri plutitori ș-agilȘi haina de-albă, strălucită stofăCuprinde-un mijloc mlădiet-gentil,Ce lin se-ndoaie parc-ar sta să culceSub evantaliu-i ce plutește dulce.

Un înger, da! aripa doar se cadePe a ei umeri albi ca neaua, goi,Spre-a fi un îngeraș precum se cade.Ș-apoi ce bine-i ca s-o credeți voi!Cine-ar ghici vodată cum că șadeUn demon crud în suflet de noroi?Cu vorba înger însă eu săraculMă voi scuti de a descri ­ pe dracul.