Să fie sara-n asfințit

Să fie sara-n asfințitȘi noaptea o să înceapă;Răsaie luna liniștitȘi tremurând din apă;

Și să împrăștie scânteiCărărilor din crânguri,În ploaia florilor de teiSă stăm în umbră singuri.

Și capul meu de grije plinDe brațul tău se culceSub raza ochiului seninȘi negrăit de dulce,

Ca iar cuminte să mă fac,Căci tu îmi prinzi tot gândul,Ca cerul ce privește-n lacAdâncu-i cuprinzându-l.

Cu farmecul luminei reciSimțirile străbate-mi:Revarsă liniște de veciPe noaptea mea de patemi

Și de asupra mea rămâiDurerile de-mi curmăȘi fii iubirea mea dentâiȘi visul meu din urmă.