Stam în fereasta susă

Stam în fereasta susăȘi izvoreau în taină,Cu-a lor de aur haină,A nopții stele mari.

Se îmflă dinainte-miDe vânt deschisa carteȘi literele-i moarteÎn lună joacă clar.

Un râu, vezi, mișcă unda-iCea visător-bolnavă,Un cântec în dumbravă,O floare văd pe lan.

O stea în cer albastru,Ce-aruncă-a ei icoanăPe-oglinda albă, plană,A lacului Meran.

Și sună-n noaptea tristăUn cântec de copilăȘi vântu-ntoarce-o filăDin cartea ce-am deschis.

De ce mi-a-ntors el foaiaUnde-nvățatul ziceCă-n lume nu-i ferice,Că viața este vis?