Stau în cerdacul tău...

Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină.Deasupra-mi crengi de arbori se întind,Crengi mari în flori de umbră mă cuprindȘi vântul mișcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privindCum tu te uiți cu ochii în lumină.Ai obosit, cu mâna ta cea finăÎn val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,Desfaci visând pieptarul de la sân,Încet te-ardici și sufli-n lumânare...

Deasupră-mi stele tremură prin ramuriÎn întuneric ochii mei rămân,Ș-alături luna bate trist în geamuri.