Vis

Ce vis ciudat avui, dar visuriSunt ale somnului făpturi:A nopții minte le scornește,Le spun a nopții negre guri.

Pluteam pe un râu. Sclipiri bolnaveFantastic trec din val în val,În urmă-mi noaptea de dumbrave,Nainte-mi domul cel regal.

Căci pe o insulă în farmecSe nalță negre, sfinte bolți,Și luna murii lungi albește,Cu umbră împle orice colț.

Mă urc pe scări, intru-nlăuntru,Tăcere-adâncă l-al meu pas.Prin întuneric văd înalteChipuri de sfinți p-iconostas.

Sub bolta mare doar străluceUn singur sâmbure de foc;În dreptul lui s-arat-o cruceȘi-ntunecime-n orice loc.

Acum de sus din cor apasăUn cântec trist pe murii reciCa o cerșire tânguioasăPentru repaosul de veci.

Prin tristul zgomot se arată,Încet, sub văl, un chip ca-n somn,Cu o făclie-n mâna-i slabă ­În albă mantie de domn.

Și ochii mei în cap îngheațăȘi spaima-mi sacă glasul meu.Eu îi rup vălul de pe față...Tresar ­- încremenesc ­- sunt eu..........................................................................De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziuaȘi uit ce spun adeseori;Șoptesc cuvinte nențeleseȘi parc-aștept ceva - să mor