E secetă

Sunt obosit, și-i cald și trist afară,Ca-n orice zi de secetă de vară,Sunt obosit, sunt trist, și nu-nțelegDe ce sunt trist, de ce sunt obosit;Din zeci de gânduri nu pot să alegUn gând mai fericit.

Sunt obosit, și-i cald și trist afară,Ca-n orice zi de secetă de vară,Ce mult ar face-o blândă adierePe strada-nfierbântatăȘi inimii cum i-ar mai da putereAripa unui vis de altădată.

Dar visu-i stins și vântul nu adie ;Departe, -n zare, zace-ncătușatMi-e sufletul ca un deșert palatCe-așteaptă ca stăpânul să-i revieDin țara-n care a plecat.

Și-i cald și trist afară,Ca-n orice zi de secetă de vară.

În van aștept s-adie vântul serii,Să plouă, să se-ndoaieDe-o liniștită adiere, merii :E secetă de ploaie.

În van aștept și visul de-altădată,În van palatul poarta și-a deschis :Stăpânu-i mort în țara depărtată,E secetă de vis.