Et nunc et semper

Și cei ce plâng ca și acei ce râdO luptă duc amară,- Năuntrul lor e-aceeaș tragedie,Aceeaș iarnă tristă și pustie,Aceeaș primăvară.

Pe orice față-o lacrimă de pică,Un zâmbet de răsare,În pieptu-oricui, furtuna dacă bate,Ori raza bucuriei de străbateE 'n toți ceva ce ochilor n'apare.

- Porniți pribegi, călătorim, purtând,Ca să le pierdem toate,Comori de visuri, de speranțe sfinte;Și 'ndeplinirea veșnic e 'nainteȘi veșnic nu se poate!...

... Pe-acei ce plâng ca și pe-acei ce râd,Pe drumuri lungi ce-i mână?Ce stea pe cer în veci luminătoare,Ce rază pribegită dela soareE cruda lor stăpână?...

Pe toți îi cheamă 'n depărtare dorulDe ce e nou, de ce-i necunoscut;Pe cel ce vine să pornească mâne,Pe cel ce 'n urma rândului rămâne,Pe cel ce s'a pierdut...