Cântec (Panait Cerna, 2)

— Ghiocel, ce-mi ieși pe coastăCu plăpânde foi!Gerul, vântul te adastă —Ce-ai venit la noi?

Fete albe de zăpadăStau în preajma ta,Iară mâine va să cadăIarna și mai grea.

— Las’ să vină vântul, gerul.Bată cât de mult!Mi-a trimes o rază cerul —Eu de cer ascult.

Soarele din slăvi mă cheamă.Soarele divin.Rupe-a norilor maramă,Să-l privesc deplin.

Mâine fi-va nor? Ce-mi pasăMâine ce-o mai fi!Astăzi lumea e frumoasă —Azi voiu înflori.

— Ghiocel, ce mult te-asemeniSufletului meu!Ne-a făcut, pe semne, gemeniUnul Dumnezeu.

N-a murit de tot durereaDragostei de ieri —Și mă cere mângâiereaUnei noi dureri.

Ghiocele, luminate.Haide, la un gând!Chiar de ne-om trezi, măi frate,Mâine ’n zori plângând...