Trecut (după Lenau)

În amurg, pe-ntinsa mare,Soarele de mult s-a stins;Și lumina zilei moareCa ecoul unui plâns ...

Prin văzduh plutind molatecNorii se-nlănțuiesc departeȘi pe cripta zilei moarteȚes cununi ca de jăratec.

Printre luminile-n repaosZiua moartă s-a pierdut:Înc-o clipă s-a adaosNegurosului trecut.

Larg mormant, tu mă-nfiori,Înnoptat și trist trecut,Căci în sânu-ți s-a pierdut,Cu noianul de plânsori,Și norocul ce-am avut.