Fata frumoasă

Prin târg, pe-a soarelui arșiță,Treceam cu tobele bătând,Când prin mulțime, o fetițăPurtând flori albe la rochiță:„Soldați curagiu!“ ne zise eaȘi urmărindu-ne zîmbea;Iar eu atunci i-am zis rîzend;—„Curagiu? Il am destul în mineDar mai mult poate ’l aș aveaDe-ai vrea să te sărut pe tine!“Și ea atunci îmi zise: „Bine!Sărută-mă!“ Iar eu grăbitO sărutare ’i-am răpit,Lăsându’i amintirea mea.Când m’am întors din bătălie,Trecutul, val! era pierdut;Căci a dușmanului trufieZdrobise-a noastră veselie!Veneam cu capetele ’n josCu gulerul întors pe dos.Dar dânsa tot m’a cunoscut:—„De asta vruși o sărutare?....Înapoiază-mi-o, învins!....“Atunci sări cu ’nverșunareMușcându-mi fața cu turbare.Și tobele n’au mai bătut!Pe-acolo-adesea am trecut,Dar’mi-am găsit curagiul stins!...