Sonet II (Ronsard, Ciorănescu)

Întinerise anul în haine de verdeațăPe vremea aceea-n care, Sinopa, te iubii.Icoana unei blânde și dragi copilăriiȚi se citea întreagă pe tânăra ta față.

Erai copila-n vremea când îmi ieșeai în cale,Copilă erai încă prin umblet și prin glas,Prin gura ta de care vrăjit și-azi am rămas,Prin ochii tăi, la care gândindu-mă mi-e jale.

Iar Amor când zărit-a frumosu-ți chip ca-n viseDegrabă cu-o săgeată în inima-mi îl scrise.Si dacă nu ești astăzi frumoasă ca-nainte

Nu pot să șterg din suflet in veci icoana ta,Căci nu chipul de astăzi îmi este viu în minteCi chipul fără seamăn ce l-ai avut cândva.