În ciudă

Se vede sărman, ocolit cu disprețȘi fruntea și-o-nclină — în ciudă?Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț,Și-aceasta doar numai în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă,În ciuda atâtor mizerii ce sânt,Nimic nu e rangul decât un cuvânt,Și omul e aur — în ciudă!

Cu pâine și sare, cu coji de mălaiTrăim anevoie — în ciudă!Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai,Dar om este omul — în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă,În ciuda averii și-a tuturor chiar,Tot omul cel vrednic e mărgăritar,Oricât de sărac e — în ciudă!

Vedeți voi pe-acela, el cică-i boier,Și țanțos ce umblă — în ciudă!Asculte-l toți proștii și-nalțe-l la cer,El tot e-un netrebnic — în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă,În ciuda podoabei ce-o poartă la piept,Un om fără zgardă, un om înțeleptSe uită și râde — în ciudă!

Un rege îl poate-ncărca din prisosCu nume și-onoruri — în ciudă!Dar vrednic să facă din om ticălosNu poate nici dânsul — în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă!Oricât e de sus și oricât de semeț,Nimic nu-i mai sfânt, și nimic mai de prețCa mintea și cinstea — în ciudă!

De-aceea rugați-vă Domnului sfânt,Să lupte tot omul — în ciudă!Ca mintea și cinstea să aibă cuvântPe lumea aceasta — în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă,Veni-va ea vremea înscrisă pe steag.Când om către om să-și întindă cu dragO mână de frate — în ciudă!