Cântec de mărturisire

Vine toamna — toamnă receFata blondă nu mai trece.

— Fata mea din vis și gândTe aștept, de când? de când?

De la geam de und’ privescOrele s’ascund și cresc.

Zilele se torc din ghemeAdăstarea urcă’n vreme.

Când ți-a fost să treci întâi,Gândul meu ți-a spus: rămâi!

Mersul — undă de nuia —Drumul par’că-l tămâia.

Din oblânc, sus, coapsa linăSeamănă a mandolină.

Priveai drept, departe ’n zareAmăgind a depărtare.

Fată blondă, priveai drept...Știai poate c’am s’ aștept?