Umbre scumpe...

Umbre scumpe, nu mai treceți, nu-mi mai torturați gândirea,Nu mai v-aprindeți în suflet, ca mai viu să-l dogoriți,Mă lăsați uitării pradă, stingă-se și amintirea ...În pustiul de durere, pentru ce mai licăriți ?

Nu mai năvăliți spre mine vii ca para de găteje,Către-ntipăriri gingașe, gândul meu nu-l mai mânați,Oh! fugiți, căci eu iubirii pusu-i-am acuma stregeȘi de mine, umbre scumpe, pentru veci vă-nstreinați!