N-ai teamă!

Văd în adevăr că suferi și ți-e teamă să nu mori,Neputând să lași în urmă cea mai slabă amintire;Însă uiți că nu se poate din viață să coboriFără să duci cu tine în pământ a mea iubire.

Cât te voi iubi, traiește și n-ai teamă de nimic,De la pieptul meu ce moarte să te smulgă ar fi-n stareȘi cum ar putea pământul, care este atât de mic,Să acopere într-însul o iubire atât de mare?